Tot spre Radium intentionam…

Ne-am trezit pe la ora si ploua intr-una. Chestia e ca camera pe noapte costa $95 (cam bugetl nostru pe 2 zile) si nu ne mai puteam permite inca o noapte in acelasi loc. Asa ca am inceput sa impachetam bicicletele, ne-am pus pe noi harnasamentele de ploaie si am pornit pe un cer negru de nori – gindeam noi macar pina la urmatorul motel, cu speranta ca pretul la camera sa fie mai ieftin. Si cum pedalam de zor, norii s-au mai razbunat si un firicel de soare timid a inceput sa se arate. Am decis sa continuam pina la Radium. Pe drum satele pe care le vedem sint parca laute din filmele cu cowboy. La vreo 7 km. de Radium, Mircea vede un semn care arata ca la 400m. pe un durm mic putem gasi legume proaspete de cumparat. Am zis sa mergem sa ne luam vreo doua rosii si apoi s-o taiem degraba la Radium. Ne-a intimpinat un domn foarte simpatic, cu cizme de guma si tot noroiat din cap pina-n picioare. Nu aveau rosii si am cumparat niste Zucchini verzi si unii galbeni, l-am intrebat ce gust au aia galbeni, ne-a zis cum sa-i gatim, apoi am luat si niste gem de caise cu amandine si tot asa am tot basadit vreo jumate de ora. Apare si sotia lui din bucatarie (o fi auzit ca vorbim de gemurile-i) si dai cu intrebari si discutii, urmatorul lucru ne invita sa stam la ei. Bineinteles ca acceptam - si uite asa nu ajungem nici azi la Radium. Ne oferim sa-l ajutam pe Alex sa culeaga niste morcovi pentru maine dimineata la piata si apoi am laut cina cu ei. El fusese manager la piscina din Radium iar ea lucra la un liceu din orasul urmator. Am petrecut o seara asa de placuta impreuna ca la un moment dat uitasem ca doar cu citeva ore inainte nici nu ne cunosteam. Alex, in tineretea lui facuse si el un tur cu bicicleta pina la Vancouver. E incredibil cum simplul fapt ca calatorim cu bicicleta ne deschide atatea usi si ne lasa sa intram in casele si sufletele oamenilor pe care ii intilnim. Acest aspect al calatoriei este cu totul neasteptat pentru mine…