Skookumchuck – Yahk

12 August 2006

Adica venim de la Skchmk.. si ne indreptam spre Yahk. La domeniul nume de localitati…no comment J
Azi am parcurs cea mai mare distanta de pina acum intr-o singura zi (121km).
Traficul a fost infernal ceea ce a contribuit la acumularea oboselii. Stai si te crucesti la tonele de lucruri pe care le cara lumea in vacanta. Se incepe cu o masina mare (truck sau 4*4, cel putin) la care se ataseaza o casa remorca imensa. Dupa aceea urmeaza agatate bicicletele de rigoare (vezi doamne lumea e activa … numai ca ma uit chiar acum in jurul meu si nici macar unul nu s-a sinchisit macar sa le dea jos de pe masina – cine stie ? o fi ramas acolo de anul trecut). Bun…dupa biciclete urmeaza la rind barca. No, inchipuie-ti ca-n alea 5 secunde jumate pina se perpeleste cirnatu la perfectie pe ambele parti – daca ai chef sa te plimbi cu barca? sau cu bicicleta? (…mmm alta data cu bicicleta ca-i prea mult efort) sau si mai bine sa tragi o tura cu masina mica de oras care vine atasata de obicei dupa barca?! Si uite asa trec sute de cirnati din astia cu 120 km pe ora pe linga tine. Macar de n-ar avea viteza asta. Toti se holbeaza la noi – cum adica avem doar 4 paniere si acolo ne sint TOATE lucrurile de care avem nevoie! Normal, ca incredibil.
Si, ca o paranteza, tot din placerile ciclismului de lunga distanta...e nasol sa trebuiasca sa urci dealuri intr-un trafic infernal, cind tu te chinui 7/8 la ora si truck-urile imense trec cu 120 la citiva centimetri de tine. Curentul pe care-l produc aproape ca ne destabilizeaza iar caldura de la pavaj cu caldura si fumul de la tevile de esapament combinate devin insuportabile.
In fine, din cirnat in cirnat am ajuns si la Yahk. Un oras fantoma din care cea mai vizibila constructie erau niste vagoane de marfar – care in timpul zilei pareau parasite si un birt. Am gasit si campingul (a devenit cuvintul meu preferat seara..) si ne-am instalat. Cum ne-am bagat in cort a inceput Yahk-ul sa se trezeasca la viata. Adica au inceput marfarele sa circule si sa fluiere de ni se zguduiau timpanele – asta pret de vreo citeva minute ca apoi am tras un ris pe cinste si am adormit bustean (ce fac 121 de km de ciclism nici marfarele nu desfac).