Chute Lake- Penticton – Summerland

19 August 2006

De la Chute Lake la Penticton am avut parte de 45 de km de pura coborare. Desi era nisipos drumul (chiar vreau sa le scriu un mail la Trails Canada pentru ca starea acestui traseu este de toata jena!!) la coborare parca nu-ti statea chiar asa in git. Noroc ca peisajele erau frumoase si nu am trecut decit printr-un tunel asa de scurt ca mi s-a parut chiar amuzant. De sus, in timp ce coboram, puteam admira Okanagan Valley cu livezile de fructe si viile de un verde crud agatate pe dealuri in contrast cu apa albastra a lacului Okanagan. Am cules fructe pe drum de ne-am umplut toti desagii de mere, pere si ceva piersici - mai putine ca erau plantati prea departe de gard si nici macar ditamai mina lui Mircea nu-i putea ajunge :) La Penticton ne-am dus la supermarket si ne-am facut cinste fiecare cu ceva avez chef – eu mincat sushi si Mircea salam cu masline. In timp ce stateam la masa un batrinel simpatic a intrat in vorba cu noi. Lumea vede bicicletele si devine curioasa. M-a surprins cum peste tot oamenii ni se deschid asa de usor. Din primele 5 minute am aflat cum a emigrat din Elvetia, ce face familia, etc. Sint foarte multi emigranti din Elvetia si Germania in British Columbia.
Dupa ce-am terminat de mincat, ne-a fost tare greu sa ne urcam din nou pe biciclete cu burtile pline. Lectie de tinut minte! Pina la Summerland nu erau decit vreo 15 km. Am ajuns spre seara si am aflat ca toate campingurile sint in vale. Nu aveam chef sa coboram numai sa urcam iar delurile alea interminabile dimineata. Asa ca am incercat sa intrebam la vreo trei case daca ne pot lasa sa punem cortul la ei in curte. Toti au zis nu. Un singur domn ne-a zis ca putem pune cortul la el in livada. Ne-am dus sa-i vedem livada si nu am gasit nici un loc drept. Noroc ca Mircea s-a uitat si pe sus si numa’ ce vad ca i se lumineaza fata…A vazut un fel de constructie intr-un copac, facuta probabil pentru copii (un tree house) si gata! acolo a decis sa punem cortul. Era destul de sus si scara era cam subreda – nu cred ca a fost folosita de mult. La inceput mi s-a parut ideea cam nasoala dar trebuie sa recunosc ca era comic sa dormi in copac. Am desfacut bicicletele si Mircea s-a dus sus si eu ii trimiteam rind pe rind bagajele legate de o sfoara. Apoi a pus cortul. Inainte de culcare chiar am facut si un dus. La capatul livezii era un trailer in care locuia un lucrator de la livada. Lucratorul nu era acasa. Arata cam jalnic locul ala dar avea dus si o chiuveta afara. Pina la urma ‘casuta’ s-a dovedit un loc de dormit foarte inedit si in ciuda scirtiielilor (mi-era frica sa nu se darime toata cosmelia in timpul noptii) am dormit bine. Era ciudat sa vezi crengile de copac prin cort. Parca intrasem in imparatia pasarilor … si-apai cit ‘iubesc’ eu pasarile….