Cum ne-a intimpinat muntele

Hinton-Pocahontas (35km)

Intr-o dimineata foarte racaroasa (cam 13 grade) pedalam de zor de la Hinton spre munte. Si cum altfel ne putea intimpina ‘marele spirit’ decit cu niste nori negri carora nu le-a trebuit mult timp sa se dezlantuie in niste ploi dese si reci. Pe linga suvoiul de apa din ceruri pe sosea treceau suvoaie de masini si tiruri – noroc ca drumul are shoulder pavat si nu era pericol sa intre in noi. Ne opream cind ploaia se intetea prea mult si continuam cind se mai linistea. Asa, cu chiu si vai, am ajuns la Pocahontas, campsite-ul unde ne-am pus cortul. Cind am terminat de aranjat totul, cerul parea ca se lumineaza si ne-am hotarit sa ne urcam iar pe biciclete (de data aceasta fara bagaje) si sa mergem sa facem baie la niste izvoare cu apa termala (care erau cam la 15km de campsite). Bineinteles ca totul incepe cu un urcus in munti. Si dai si urca, si dupa vreo 5 km taman cind am ajuns in virful dealului s-au pornit niste tunete si fulgere si in citeva minute o furtuna incredibila. Nici nu ne mai puteam intoarce, asa ca nu ne-a ramas altceva decit sa ne adapostim cum putem in padure si sa asteptam terminarea ploii. Ne-am intors apoi la cort, am facut o supica calda si un ceaiuc. In timp ce ne incalzeam putin si citeam ce se poate face in zona, o masina parcheaza in site-ul nostru. Primisera numarul gresit de site la intrarea in camping. Erau un cuplu din Elvetia si pe loc am glumit de situatie si ne-am imprietenit. Spre seara ne-am dus cu ei cu masina la baile termale si ne-am simtit excelent. Afara erau vreo 10 grade, ploua si noi eram in piscina in apa calda termala – ne-a facut tare bine la muschii nostri obositi! Incredibil cum parca destinul sau natura – cine-o fi – le potriveste pe toate in asa fel incit oricit ne-am lupta noi sa facem lucrurile cum vrem noi si dupa logica noastra, ele vor fi facute cum sint orinduite – si in final uneori totul iese mai bine asa!