14 August 2006
Azi ne-am hotarit sa pedalam 104 km pina la Castlegar alaturi de Ted si Caroll. No acuma, Ted si Caroll nu sint cuplul de ciclist clasici. El are vreo 100kg (Mircea zice ca chiar mai mult…) ea e mai normala si amindoi au peste 50 de ani. In schimb pe bicicletea merg foarte bine. Putin mai greu pe dealuri dar au un ritm foarte bun. Spre deosebire de stilul nostru, ei nu se opreau de loc sa faca poze sau sa admire peisajul. Eu cu Mircea facem pauze scurte dar mai dese. Cu ei in schimb am facut o pauza mare la prinz (cind Ted a infulecat citeva sandwich-uri cu sunca) si apoi cam atit. Am traversat o parte din lacul Kootenay cu ferry-ul, apoi am trecut prin Nelson (abia a apucat Mircea sa faca o poza ca Ted si Caroll se faceau nevazuti si apoi iar trebuia sa-i prindem). Am ajuns in final la Castlegar si ne-am cazat . Seara am mincat mamaliga si cirnaciori prajiti si ei au facut un fel de totcatura cu macaroane – cam fara gust…
A doua zi urma sa intram pe un traseu doar de biciclete, amenajat pe urmele unei foste cai ferate (KVR = Kettle Valley Railbed). Scapam de trafic dar dam de alte problemute...cum ar fi starea pe alocuri proasta a traseului, animale salbatice si, deloc de neglijat, traversarea tunelelor in munti!!! Saraca inima me! Dupa cina Ted a inceput sa-mi povesteasca despre tunelele pe care aveam sa e intilnim pe drum (ei facusera deja traseul cu 5 ani in urma), cum animelele se duc sa se adaposteasca inauntru de caldura, etc. etc. etc. Cu capul plin de informatii folositoare si facatoare de vise linistite, la orele 9 tecute fixa am picat toti de somn si ne-am dus spre culcare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment