Villarica – Conaripe (50km)

...de data aceasta pe bicicleta.

Desi planuisem plini de avint sa ne trezim la 6 dimineata si la 7 sa fim pe drum, ne-am trezit numai pe la 8 (era oarecum de asteptat dupa 2 nopti dormite in autobuze). Pina am impachetat bagajele, pina Mircea mi-a reparat roata din spate (iarasi a facut pana!) s-a facut aproape 10. Iesirea din Villarica a fost destul de neplacuta – era destul de aglomerat si era si ceva urcus. Oricum drumul avea shoulder destul de lat si bine mentinut – visul oricarui ciclist. Drumul urca si cobora neobosit si muschii incercau cu inversunare sa se repuna in functiune. Spre 12 a inceput sa se faca din ce in ce mai cald si au aparut niste muste/albine (un fel de insecte imense nemaivazute pina acum!). La inceput doar se biziau cit se poate de enervate prin jurul nostru pina cind una s-a pus tacticoasa si m-a muscat prin bluza. De atunci ne-am dat seama ca nu-i de jucat cu capcaunii astia!! Cel mai enervante erau la urcusuri cind ne chinuiam in soarele dogoritor si lor le placea de minune sa ne atace. La coborire, din cauza curentului mai puternic, nu puteau tine pasul cu noi si aveam un moment de respiro. Asa am trecut prin Lican Ray (un alt orasel de vacanta unde am mincat niste struguri minunati), alte satuce (din unul am luat o jumatate de kil de miere) si cam dupa 3 dupa-masa am descins ametiti de caldura si de capcauni in Conaripe. Cu o zi inainte, planuisem de fapt sa mergem pina la Pullinque (un sat la vreo inca 27 de km, pe drum nepavat) dar eram prea terminati de la caldura, asa ca am decis sa raminem in Conaripe. Si bine am facut (aveam sa ne dam seama in ziua urmatoare :)! Conaripe era destul de dragutel – tot un fel de satuc de vacanta, dar mai putin ingrijit decit Villarica.