Revelionul in San Pedro de Atacama

Dupa un absurd control la vama Chileana (deja incepuse sa mi se faca iarasi dor de Bolivia:( in care a trebuit sa desfacem fiecare bagajut - si apoi noi si avem vreo 12 desagi in total) am decins in satucul oaza din mijlocul desertului Atacama. De cum am intrat in Chile, drumurile erau perfect pavate, semne la fiecare colt – aceeasi ordine seaca care-mi amintea amar de Canada. Oricum satucul, desi foarte turistic, nu este super ingrijit, stradutele nu sint pavate, doar preturile sint foarte piperate. Am gasit totusi o camera cu dus si baie la comun la 20 de dolari pe noapte. De Revelion am hotarit sa mincam acasa (la un restaurant era intre 30 si 50 de dolari de persoana) si apoi sa iesim in oras. In San Pedro ne-am intilnit cu un alt cuplu din Cehia cu care ne-am cunoscut pe insula Amantani in Peru. Ei calatoresc aproape un an doar in America de Sud. Asa ca am gatit cartofi la cuptor cu carnacior de la Missi si o salata de rosii si castraveti. O nebunie (bineinteles)!
Cind s-a lasat noaptea, am iesit pe strazi unde am asistat la aerderea unor imense sperietori de paie – simbol al tuturor gindurilor rele din 2006. Dintr-o data, linistitul satuc era plin de oameni si viata – si asa am petrecut inca un Revelion de neuitat (comparabil chiar cu cel din Havana de anul trecut)!

O plimbare prin desert

Azi de dimi ne-am sculat cu putina durere de cap – sa fi fost de vina un pic cam prea multa sampanie...?? Ca sa ne mai ‘razladim’ putin gindurile si spiritele, ne-am urcat pe bicicleta si ne-am dus sa exploram imprejurimile. Era un soare incins, incins iar peisajul la fel de dezolant. Munit rosii, drum nisipos, un vint care mai ridica praful in aer, cite o buruiana timida pe marginile drumului. Din cind in cind mai trebuia sa traversam cite un raulet – doar asa, ca sa-ti amintesti ca esti totusi intr-o oaza din desert. Ne-am intors pe la 3 in sat si imediat am baut un litru intreg de suc de portocale – imi era atit de uscat gitul ca nici nu puteam vorbi.