Subida sin bajada (sau urcusul fara de coboras)

Puerto Fuy – San Martin de los Andes

Si uite asa, intr-o dimineata superba de vara la inceput de ianuarie am ajuns si in Argentina (Aurina) in Puerto Huahuam. De unde ne-a lasat ferry-ul am mai strabatut vreo 12 km pe un drum frumos de munte. La Huahuam erau 2 posibilitati : sa traversam lacul cu un alt ferry care venea doar la 5 dupa-masa sau sa luam un alt drum nepavat de 45 de km pina la San Martin. Domnita de la intrarea in Argentina ne-a asigurat plina de ‘siguranta’ ca drumul, chiar daca nepavat, este in conditie buna, ca nu este mult urcus si ca n-ar trebui sa ne ia mai mult de 2, 3 ore. Asa ca am hotarit cu Mircea sa pornim incet pe biciclete spre San Martin. Primii 2,3 km au fost destul de usori. Apoi am dat de primul urcus. Combinatia de nisip, pietre, deal abrupt, masini care treceau destul de des, un soare fierbinte, muste mari si enervante a fost foarte neplacuta. Ma tot gindeam la domnita care ne-a ‘sugerat’ drumul...oare ea de cite ori l-a facut cu o bicicleta? Cu autobuzul – BINEINTELES CA - nu sint urcusuri si nici pietre si nici muste imense care se invirt in jurul tau amenitator... In momentele acelea aveam si eu o ‘sugestie’ perfecta pentru ea : sa faca drumul cu o bici incarcata si legata de un autobuz ca sa urce cit mai repede pe serpentine. Morala : inainte sa asculti sfaturile tuturor, intrebarea cheie va fi : l-ai facut cu bicicleta???
Dupa 5 ore de urcus interminabil am ajuns in virful dealului si a inceput coborisul. Drumul era plin de pietre si gropi si ne scutura infiorator. Pe la 7 seara am ajuns si in San Martin – primul orasel prin care trecem in Argentina.
San Martin este foarte turistic si – aveam sa aflam – foarte scump. In Chile eram obisnuiti sa platim cam 20 de dolari pe camera. Aici nu am gasit cu pretul acesta decit locuri la camping – faza e ca trebuia sa urcam un deal sa ajungem acolo, asa ca am renuntat repede la aceasta posibilitate. Pina la urma am gasit o camera cu 170 de pesos (cam $60) cu micul dejun inclus. Ne-am cazat, am facut un dus (eram plini de praf) si apoi ne-am dus la supermarket sa cumparam niste mincare. A doua zi de dimi am coborit la micul dejun...adio suc natural de portocale proaspat stors din Bolivia si ‘enjoy!’ sucul chimical pe baza de praf. In alte cuvinte ... bine ati aterizat in lumea ‘civilizata’. In rest micul dejun a constat in 2 felii de paine anosta de tip ‘wonder’, margarina si marmelada din ‘fructe proaspete’.

Dupa micul dejun ne-am dus la oficiul de turism. Urmatoarea portiune de drum (San Martin – Villa de Angostura) de vre 80 de km includea o portiune de 45 de km de drum nepavat. Fara nici un regret sau dubiu am luat autobuzul pina la Villa de Angostura. La oficiul de turism am itilnit un al cuplu de ciclisti tare simpatici din Brazilia. Am calatorit cu ei impreuna si am dormit la Campingul din orasel (si aici preturile de la camere erau peste $80). Am povestit pina seara tarziu de calatorii, sporturi, tarile de unde venim. Ei se indreptau spre Ushuaia cu bicicletele si voiau sa calatoreasca mai mult prin Argentina.