Torres del Paine

Torres del Paine (ziua 1)

Cu o zi inainte am luat un autobuz de la Punta Arenas la Puerto Natales (in jur de 3 ore). O data ajunsi la Puerto Natales ne-a intimpinat un grup de localnici, toti dornici sa ne invite sa stam in Hostalul lor. A fost chiar comic, cind una s-a indreptat hotarita spre mine si a inceput sa-mi zica ceva balbaindu-se pe spaniola (culmea!)... de nici ea nu mai stia ce vrea sa zica si in imbulzeala aia am pierdut-o din privire. In acelasi timp, o alta tipa il atacase pe Mircea si ne-a oferit o camera cu 3500 pesos pe noapte (7 dolari) sau $8 cu mic dejun inclus. Tipa era o tinerica care tot vorbea in nestire, destul de obositoare. Hostalul si camera nu erau dintre cele mai curatele. La receptie, taica-sau ne-a oferit un autobuz spre Parcul Torres del Paine cu 15.000 de pesos. Noroc ca nu l-am luat, pentru mai apoi am gasit un bilet cu 11.500. Dar sa vezi ce discurs ne-a tinut ‘domnul’ – cum ca autobuzul nostru e de proasta calitate, ca se va strica pe drum si ca sintem fraieri ca nu am luat bilete de la el. S-a atacat deasemenea cand i-am zis ca nici nu mai luam micul dejun. In dimineata urmatoare (cind ne-a intimpinat foarte ‘professional’ in maieu alb-murdar si scarpinindu-se sub brat) nici nu ne-a salutat si s-a uitat urit la noi cind a vazut ca – in cele din urma – autobuzul nostru care venise sa ne ia nu era rau deloc. Asta e ... un bolovan!
Restul zilei de ieri in Puerto Natales : am facut cumparaturi pentru cele 7 zile pe care le vom petrece in parc si am inchiriat un rucsac pentru Mircea (20.000 de pesos pentru 7 zile – scumput!)

Dupa alte 2 ore am ajuns in parc. Intrarea a costat 15.000 ($30 – foarte scump!!) de persoana. Vremea era nasoala, ploua si era frig. Am ajuns la camping, am pus cortul rapid intre 2 ploi. Era doar in jur de 12, vremea foarte urita – deci, in ziua aceasta nu puteam pleca niciunde. Am pregatit niste macaroane cu tuna – mai mult de plictiseala si nu de foame – care au auvut un gust groaznic. Am facut citeva plimbari scurte prin jurul camping-lului si apoi ne-am culcat cu speranta sa avem o zi faina maine.

Torres del Paine (ziua 2)
(Campo Torres – Base del Torres – Campo Torres; 8h)

Prima dimineata in Parcul Torres del Paine ne-a intimpinat cu un soare minunat, mai ales ca ieri a plouat mocaneste toata ziua. Ca si mic dejun am mincat putin chec cu dulceata si am baut un ceai. Pe la 9 :30 ne-am laut niste rucsacei cu haine de ploaie (ca-n orice munti, vremea se poate schimba rapid) si am apucat-o pe traseul de 4 ore dus spre baza virfurilor Torres del Paine. Traseul a fost relativ usurel cu un urcus mai teapan pe bolovani (in jur de 45 de minute) spre sfirsit. Vintul batea in rafale si era cind rece cind foarte cald. Traseul era plin de oameni din toate colturile lumii. Francezoizii facea grup distinct ca de obicei – volumul dat la maxim, toti aveau pareri care trebuiau expuse in cor si punctul final : la sfirsitul traseului au scos o sticla de vin...no (more) comment.
In fiecare ghid despre Chile este scris negru pe alb ca o vizita in Torres del Paine este un ‘must’ macar o data in viata. Si intr-adevar sint impresionanti acei dinti imensi de stinca care se oglindesc maiestuosi in apa verde a lacului de la baza. Cu vintul care parea ca s-a mai intetit putin, cu stincile golase si cu piscurile inzapezite in departare aveai impresia ca esti la cel putin 4 mii de metri. Iar noi eram la putin peste 1000 de metri...ce relative sint cifrele!
Ne-am adapostit cu Mircea dupa un mic perete de stinca si am mincat niste sandwichuri. Am baut niste apa de izvor si am pornit (nu inainte de a ne mai uita o data peste umar la Torres) in jos. In final, traseul a durat aproape 8 ore. La cort, am facut un dus si apoi am pregatit cina : supica de lentils si macaroane (...mult mai delicios ca si ieri :)