Punta Arenas

Vai ce aterizare in Punta Arenas! Am crezut ca ne oprim oblu-n ocean! Avionul era inclinat cind intr-o parte cind in cealalta si tot coboram fara sa vedem nici urma de pista cind incepem sa ne indreptam plin de avint si mai ales viteza spre ocean. Apoi avionul ia din nou o intorsatura brusca si timp de citeva secunde tot asteptam zguduitura produsa de atingerea cu solul. Intr-un final au sosit si zgiltaiturile de rigoare (credeam ca am iesit demult de pe pista...sau poate am ocolit-o complet!) dar nu ne-am linistit pina cind avionul nu s-a oprit...in aeroport.
Punta Arenas ne-a placut foarte mult ca si oras. Arhitectura este frumoasa si atmosfera foarte linistita (mai ales avind in vedere ca timp de aproape 30 de ani - 1848 – 1877- a fost o colonie pentru detinuti).
Punta Arenas este renumita pentru specialitatile gastronomice cu fructe de mare. Asa ca ne-am dus si noi cu Mircea la un restaurant sa vedem despre ce e vorba (mai ales eu, ca Mircea nu gusta asa ceva). Si ca orice turist ametit de cap un prea aveam noi habar ce comandam exact. Vad in meniu ‘mariscos’ (adica fructe de mare) si comand felul acela. Mi-a adus un bol imens cu apa tulbure si cu tot felul de animalute care pluteau prin ea. Am gustat timid (Mircea intre timp infuleca cartofi prajiti cu carne si oua :) si dupa 20 de minute bolul imens parea si mai imens si mai plin cu animalute. Dupa alte 20 de minute, Mircea o cheama pe chelnerita sa platim si ‘sa-si ia lighioanta de aici’ : ))))
Ne-am plimbat putin apoi (ca sa digeram mai bine) si ne-am dus sa ne culcam. Am gasit o camera destul de ieftina la un hospedaje condus de 2 batrinei foarte simpatici. A doua zi urma sa plecam spre Torres del Paine, unde vrem sa petrecem o saptamina. Tot din Punta Arenas am cumparat bilete pentru un ferry spre Puerto Williams in Tierra del Fuego, cu plecarea pe 24 februarie.