Vale del Frances

Torres del Paine (ziua 3)
(Campo Torres – Campo Italiano; 6h)

Azi a trebuit sa luam rucsacii in carca si sa strabatem 16,5 km pina la Campo Italiano, situat la inceputul Vaii del Frances. Eu caram toata mincarea si inca citeva nimicuri in rucsacul mic al lui Mircea. Mircea in schimb cara un rucsac imens care continea cortul, 2 saci de dormit, 2 izoprene si o tona din nimicurile de rigoare, pe care le tot caram cu noi dintr-o parte-n alta foarte constinciosi. Traseul a fost dragutel. Nu a fost foarte greu – desi caratul rucsacilor l-a ingreunat considerabil. Culmea, in timp ce caram rucsacul ma durea umarul drept iar acum cind l-am dat jos ma doare umarul sting (...curiozitati de-ale naturii). Majoritatea traseului a fost de-a lungul lacului Nordenskjiold. Un lac superb, de culoare verde in care se oglindeau muntii inzapeziti. Am ajuns la Campo Italiano la ora 3 (trecute fix cu 7 minute). Campingul acesta este gratis, ceea ce ne bucura nespus avind in vedere ca preturile din Chile si Argentina au devenit cam obositoare. Tocmai am terminat de pus cortul si vad ca incepe sa picure putin. Macar aici sintem intr-o padure si oarecum adapostiti de puternicele rafale de vinturi patagonice. E aproape ora 6 si ma apuc in curind sa pregatesc cina. Lica nos!

Torres del Paine (ziua 4)
(Vale del Frances, 6h)

Astazi este iarasi o zi in care facem o pauza de la rucsacii nostri incomozi. Am pornit incet de dimineata spre Campo Britanico. Urcusul a fost destul de abrupt dar peisajul din jur minunat. Se vedeau ghetarii agatati de munti si din cind in cind o rabufnire puternica ne dadea de stire ca undeva o cornisa s-a prabusit si un alt ghetar e pe cale sa se topeasca. Raurile care strabateau valea erau furtunoase si curgeau la vale cu un zgomot ametitor. La Campo Britanico era o instalata baza unei expeditii de escalada. Corturi de calitate, echipament ultimul racnet. Cred ca toti faceau parte dintr-o echipa. Am mai continuat o jumatate de ora mai sus de Campo Britanico si apoi ne-am intins la soare pe o stinca si am stat asa pierduti in admiratie aproape o ora. Adica pina a venit un puhoi de ‘hahaiti’ (adica evrei – e plin de ei pe aici...si noi sintem tare socati si nu intelegem ce se intimpla!). Acestia fiind foarte galagiosi, ne-au taiat orice speranta de liniste si solitudine. Asa ca am coborat spre Campo Italiano. Am ajuns in jur de 3 :30. Ne-am mai invirtit putin prin jur, am pregatit cina, Mircea si-a cioplit o frumusete de baston si pe la 8 :30 ne-am culcat. A doua zi ne asteapta o zi grea.