Aventura in Torres continua...

Torres del Paine (ziua 6)
(Campo Las Guardas – Campo Pehoe; 4h)

In aceasta dimineata cerul a inceput sa dea semne de ploaie. Si asa a fost! Pina la Campo Pehoe a plouat marunt prin ceata laptoasa care impinzea piscurile si superbii ghetari. Am strins repede rucsacii si corturile si am pornit pe acelasi traseu spre campo Pehoe – calatoria noastra in Torres del Paine se termina cam aici pentru ca de acum incolo incepem sa ne indreptam spre iesirea din parc. Cind am ajuns la Pehoe era totul ud pe jos. Am pus cortul intre niste tufisuri, am facut un dus (mai mult rece decit cald – niste francezoide linga mine tot vociferau nemultumite...hihihi :), am mincat ceva si apoi am jucat fazan in cort ascultind ploaia rece cum se prelinge pe prelata cortului.

Torres del Paine (ziua 7)
(Pehoe – Campo Las Caretas – Administracion ; 5h)

Ploaia a continuat si peste noapte. Desi initial hotarisem sa mai stam o zi in parc, ploaia si frigul ne-au determinat sa mergem vreo 5 ore prin ploaie si sa iesim azi din parc. Traseul de iesire a inceput copacel cu un urcus abrupt tare. Stinca era umeda si alunecoasa pe deasupra. Dupa ce-am ajuns in virf, vad in vale o apa mare si cararea care se continua dupa aceea...dar nu vad nici urma de pod! Mircea imi spune plin de siguranta ca trebuie sa fie un pod pe undeva. Coboram in vale si ne dam seama ca tocmai prin apa trebuie sa trecem si ca nu e nici un pod. Ne-am dat jos incaltarile, suflecat pantalonii si dai si trece prin apa rece ca ghiata. Dupa ce-am trecut lacul am mai mers putin si ce ne iese in cale... O aratare de om, tot ud si palid de oboseala. Cum ne vede ne intreaba cit mai este pina la camping. Ii spunem ca nu mai mult de vreo 20 de minute. Apoi ne cere niste apa si baguie ceva neinteles. Il intrebam si noi daca mai este mult urcus de unde vine. Isi intoarce privirea si cu ochii aproape inchisi masurind zarea ne spune – aratind sugestiv cu mina – ca e numai si numai ‘subida’ (adica urcus)...si a tot repetat 'subida' de vreo 4,5 ori (..probabil in lipsa de alte cuvinte mai convingatoare). Destul de ingrijorati ii mai dam o gura de apa si apoi pornim mai departe. Si tot mergeam si tot asteptat sa ne atace un urcus feroce...care nu mai venea. Ba din contra...asa traseu drept, placut si usor mai rar. Am traversat o pajiste imensa si in mai putin de 4 ore am ajuns la iesirea din parc. Saracu om, cine stie pe unde o fi luat-o el asa zapacit de cap cum era.