Villa de Angostura – Bariloche (80 de km)

Dupa un mic dejun consistent si inca citeva povesti cu Gisela si Jorge (cuplul brazilian) am pornit abia pe la 10 spre Bariloche. Initial voiam sa pedalam vreo 45 de km si apoi sa continuam spre Bariloche in ziua urmatoare. Drumul a inceput cu un urcus, traficul era ingrozitor si in plus nu era deloc shoulder pentru ciclisti. Am avut totusi noroc ca urcusurile nu erau foarte abrupte iar soferii destul de draguti sa ne faca loc. Peisajul era desemenea superb : pe o parte lacul Nahuel Huapi imprejmuit de impresionanti munti cu virfuri imbracate in alb. Vintul, desi destul de puternic, batea din spate si ne ajuta considerabil la dealuri. Pe drum am intilnit si alti ciclist – de exemplu cel mai comic a fost un englezoi saracu, singurel si tot batut de vinturi (venea tocmai din Ushuaia, sudul Patagoniei) care era foarte timorat de truckuri. Absolut nici unul dintre ciclistii pe care i-am intilnit nu avea o oglinda retrovizoare – un accesoriu care mi se pare indispensabil cind mergi pe drumuri aglomerate. Erau multe truck-uri si masini mari care nu aveau cum sa ne ocoleasca si astfel, noi vazindu-le ca vin, ne dadeam la o parte din calea lor. Chiar si asa curentul pe care il creaza este foarte puternic.
Si tot asa pe la ora 3 debarcam in Bariloche. Oraselul ne-a intimpinat cu un vint extrem de puternic care acum ne lovea dintr-o parte. Primul gust de Patagonia – pampasul intins, cerul fara nici un nor si un vint de te darima de pe bicicleta! Eram insa foarte fericiti sa fi ajuns! In plus, am gasit o camera la un Hospedaje destul de ieftina (25 pesos/ persoana; cam $8). Am lasat bicicletele si apoin ne-am dus putin prin oras. Bariloche (ca si San Martin) este foarte turistic, dragut dar nu ne-a impresionat in mod deosebit.