Cu vaporul militar

La ora 9 :30 ne-am prezentat la debarcader. Impreuna cu alti 40 de chilieni ne-am imbarcat pe vaporul militar. S-a cintat imnul, s-a ridicat steagul si am pornit ‘la razboi’. Pina la Punta Arenas vor fi 26 de ore de leganat. Spre seara ne-am culcat in paturi etajate, eu nimerind patul cel mai de sus si am tras citiva genunchi zdraveni in tava. Pe la ora 10 :30 a inceput vasul sa se legene foarte tare. Simteam cum urcam pe valuri si apoi alunecam rapid in jos si cadeam in apa cu un zgomot puternic. Leganarile erau asa de puternice ca le simteam in fundul stomacului. Stind un cusculita mea ma gindeam sa ma duc sa-l trezesc pe Mircea (care dormea in alta camera cu barbatii) si sa mergem pe punte sa vedem valurile, cind aud ca ma striga cineva din coridor. Am mai tras trei genunchi in tavan pina am reusit sa ma intorc si sa ma scobor pe scara. Spectacolul pe punte era incredibil. Torul era gri – cerul, muntii, valurile – si inspaimintator. Din cind un cind o lumina rosiatica si ireala strapungea norii si imbraca totul intr-o atmosfera si mai stranie. Atunci am simtit ca sint intr-adevar la capatul lumii.