Oricit de trist ai fi, cind ajungi in Buenos Aires uiti de toate! Acest superb oras, plin de viata, de energie, de muzica ne-a readus zimbetul pe buze. Din pacate aici aveam sa ne separam drumurile pentru o perioada : Mircea continua aventura in Noua Zeelanda iar eu trebuie sa ma intorc la scoala.
In BA am petrecut ultimele doua zile in America de Sud. Ce loc perfect sa-ti iei ramas bun de la fascinanta lume sud-americana (……dar nu si de la Mircea :(!
De cind m-am intors toata lumea intreaba : Cum a fost in America de Sud? La o asemenea intrebare vaga nu pot sa raspund decit la fel de vag : Frumos! Atunci se incearca intrarea in detalii : Cum a fost in Bolivia (de exemplu)? La fel de vag… Experientele pe care le-am trait in aceasta calatorie au fost atit de bogate pentru noi! Incepind cu aterizarea in Cuzco si fiind intimpinanti la iesirea din aeroport de o peruanca imbracata traditional care vindea bomboane de coca (am si cumparat :), ne-am dat seama ca sintem pe puctul de a incepe o calatorie inedita. Am descoperit frumusetea unor tari si a unor oameni despre care nu stiam aproape nimic. In Peru ne-au impresionat Machu Picchu iar zielele petrecute pe insulele de pe lacul Titihaha nu vor fi usor de uitat (nu-i asa Mircea?). Am savurat fiecare clipa petrecuta in superba Bolivie. La Paz-ul, chiar daca intimidant la intrare, ne-a cucerit iremediabil.
Cind am intrat in Chile am simtit imediat ca revenim in lumea de vest: reguli stricte la vama, oameni mai rigizi si formali, drumuri perfecte pline de semne... Si chiar daca dupa standardele tuturor acesta ar fi un lucru desirabil, un sentiment inexplicabil de tristete ne-a cuprins. Era ca si cum calatoria se sfirsea intr-un fel...ca si cum ma intorc acasa desi fizic sint atit de departe. Bineinteles ca dupa citva timp am descoperit si originalitatea spiritului Chilean.
Cred ca acum este inca momentul de a vizita America de Sud. Si zic ‘inca’ pentru ca incet (dar sigur) vom fi toti bine imbracati in aceleasi haine, toti vom minca aceleasi lucruri si trai in case identice. Si apoi preturile sint inca foarte acceptabile (exceptie facind Torres del Paine si orice este mai la sud de Puerto Williams : Cabo de Horno, Antartica).
Aici se incheie acest capitol…Asi es la vida! Ne revedem la jumatatea lui aprilie cind ma reintilnesc cu Mircea si continuam aventura in doi. Mi..ma astepti, bine?
Léka nošt everybody!
No comments:
Post a Comment