Machupicchu (I)

In noiembrie incepe sezonul ploios. Ne-am trezit la ora 4:45 de dimineata si cind am deschis usa afara le turna cu galeata. Ne-am pus gecile de ploaie si am coborit prin orasul adormit (...bineinteles in afara de taximetristii care claxonau plini de patos de cite ori ne vedeau) pina la gara San Pedro. Trenul urca din greu pe dealurile abrupte pina la iesirea din Cuzco, printre casele agatate de peretele foarte drept al muntelui. Majoritatea caselor erau saracute, facute din caramizi de pamint batatorit. Cu toate acestea la toate magazinasele nu lipsea eternul Coca-Cola. Apoi am parasit Cuzco si trenul a serpuit printre sate adapostite intre munti de-a lungul riului Urubamba. Chiar daca aceste sate sint la fel de sarace ca si cartierele din oras, saracia (desi nu-mi place acest cuvint! – il folosesc aici doar cu sensul de saracie de forma si nu de fond) din aceste sate era parca mai demna, mai putin batatoare la ochi. Traversind aceste satuce si gradinile suspendate pe terase sapate in munti, m-a impresionat armonia dintre om si natura. Pe la 11 :30 am ajuns in gara de la Aguas Caliente. Imediat ne-am gasit o camera pentru 40 de soles (in jur de US$13). Am dormit putin de amiaza - nu stiu daca e altitudinea sau efectiv inca nu ne-am refacut de la oboseala din avion. Apoi am iesit sa ne plimbam. Am vizitat o mica gradina botanica (sintem aproape de jungla la 13 grade lat. sud de ecuator). Desi sintem la 2500 de m. alt. padurile sint verzi si luxuriante. Dupa ce ne-am luat la intrecere cu Mircea cine pozeaza cel mai frumos florile si am vorbit putin cu niste paznici, am inceput sa urcam spre Machu Picchu. Nu aveam de gind sa mergem chiar pina in virf, ci doar sa ne facem o idee despre traseu. Pe drum ne-am intilnit cu 2 frantuzoiace tinerele pe care le-am vazut si in tren – scriau de zor in niste jurnale si erau echipate fiecare cu 2 ghiduri despre Peru. Au ajuns aici acum o saptamina si petrec 2 luni in Peru. Ele tocmai se intorceau de la Machu Picchu si maine vor sa se scoale la 4 :15 de dimineata si sa porneasca iar in sus (traseul dureaza cam 1h45). Vom incerca si noi sa facem la fel maine (...mai ales ca in timp ce ele urcau de zor, noi le sforaiam linistiti de amiaza). Ne-am intors in orasel in jur de 4, am facut niste cumparaturi pentru maine si apoi ne-am dus sa mincam la un mic resto. Incredibil, dar pentru 13 soles (4 dolari) am mincat si eu si Mircea pe saturate (la sfirsit parca nu-mi venea sa plec platind atit de putin :). Va las acuma ca maine avem de gind sa le impresionam pe frantuzoaice si sa pornim si noi la 4 dimineata.