Craciunul in Sucre

Sucre este cel mai frumos oras pe care l-am vizitat pina acum in America de Sud. Are o atmosfera foarte europeana iar multitudinea de superbe biserici albe si strazi pietruite te face sa te crezi undeva in Spania (sau cel putin asa-mi inchipui eu Spania :). Oraselul a fost fondat in 1540 si a purtat mai multe nume de-a lungul istoriei : Villa de la Plata, Charcas, Chuquisaca si in final Sucre – in cinstea unui maresal spaniol Antonio Jose de Sucre. Din punct de vedere istoric se considera ca este locul de nastere al Boliviei – deoarece aici s-a semnat in 1825 declaratia de independenta fata de spanioli.
Chiar daca bolivienii sint bucurosi sa fi scapat de spanioli, trebuie recunoscut ca ceea ce au lasat in urma spaniolii este remarcabil. Acest orasel este o bijuterie : de la biserici, la casele cu paradisiace curti interioare.
Clima este deasemenea destul de blinda cu o medie cuprinsa intre 17-20 de grade tot anul.
Asa ca ieri nu ne mai saturam plimbindu-ne. Am urcat pe o straduta foarte abrupta de unde se vedea frumoasa panorama a orasului, am vizitat pietele din centru. Chiar si cimitirul a fost ceva inedit : oamenii sint ingropati si apoi dupa un an arsi si pusi in urne, asfel incit cimitirul este mai mult pe verticala decit pe orizontala.
Ieri fiind Craciunul, ne-am dus la slujba intr-o bisericuta alba. A fost foarte frumos!
Ah si in ajun am gatit! La hotelasul in care stam avem acces la bucatarie. Asa ca am facut supa si macaroane cu cirnat de acasa pe care l-am carat prin tot Peru si pastrat tocmai pentru aceasta ocazie! A fost delicios! Am mai pastrat o mica bucatica pentru Anul nou:)
Si tot la capitolul mincare...am inceput cu Mircea sa indraznim sa gustam din varietatea de fructe exotice de la piata! Nu ma intrebati inca de nume, ca nu le stim pe toate – noi numai aratam cu degetu, domnita ne zice ceva nume ciudat, noi zicem ‘Si, si’ si apoi platim. Azi am fost la piata si am cumparat tot felul de fructe, putin lapte si am facut Batido (un fel de Milkshake) – sanatate curata!

No, si uite asa v-am pove mai multe de mincare decit de Sucre :)

As vrea sa mai mentionez un aspect insa - intilnit deocamdata atit in Peru cit si in Bolivia (totusi mi se pare ca mai des in Bolivia). Este vorba despre socanta discrepanta intre populatia nativa si ceilalti. In La Paz, si vad ca si in Sucre, este plin de femei cu copii mici care cersesc pe strada. Chiar ieri cind ne plimbam, copii vazind ca sintem turisti intind mina AUTOMAT sa ceara. Este trist sa vezi ca asa sint invatati de mici - te si intrebi : poate sa constientizeze acest copil de citiva anisori de ce cerseste si ce cere?? Chiar l-am intrebat pe un mitititel tot murdarel : Que quieres tu? si a ramas blocat, nici nu a stiut ce sa zica (...l-au trimis si pe el parintii). Cersitul acesta este agasant si nu vrem sa-l incurajam direct. Tocmai de aceea in loc de bani le cumparam uneori cite o ciocolata sau un fruct sa le dam.

Comportamentul si portul nativilor seamana foarte mult cu cel al 'nativilor' de la noi. Umbla cu o droaie de copii, prefera sa se 'instaleze' pe jos in parcuri (uneori chiar linga o banca goala!) sau pe strazi, femeile au parul lung si negru in doua cozi lungi la spate iar rarisimii barbati sint mai mult beti decit trezi. In afara de cersit, sint foarte pasnici si nu au nici o treaba cu tine. Multi dintre ei nu vorbesc spaniola, ci Aymari sau Quechua. E trist sa vezi cum aceasta populatie a ajuns straina in propria tara...