A doua zi: Sat fara nume – Kamba La – Lacul Yamdrock (31.49 km)

-judecind dupa serpentinele insirate pe coama muntelui, stiam ca aceasta zi fi, daca nu cea mai grea, una dintre cele mai grele din toata calatoria.

-porneam de la 3700 de m. si trebuia sa traversam o trecatoare la 4890 de m. (Kamba La – ‘La’ pe tibetana inseamna ‘trecatoare, pas’) si apoi sa coborim la 4,460 de m si sa campam pe malul lui Yamdrock Tso (‘Tso’ inseamna ‘lac’)

-imediat ce ne-am luat ramas de la buna noastra gazda, am inceput urcusul copacel. Incetuc, incetuc cu o viteza de 4km pe ora pedalam in ritm constant, incercind sa ne dramuim energia pentru restul urcusului, care dupa aproximarile noastre avea vreo 20-25 de km.

-erau serpentine foarte lungi si, lucru bun, inclinatia nu depasea 5%
-amindoi am tras concluzia ca aacesti chinezi stiu sa construiasca cele mai faine drumuri din lume

-in zare se contura timid un mic stil si imediat am inceput sa cred cu fermitate crescinda ca…da’ de urcusul se termina acolo???!!!
-cu cit ne apropiam insa de stilpul cu pricina, cu atit ne dadeam seama ca ar fi prea frumos ca urcusul sa se termine acolo…dar speranta moare ultima si dupa vreo 10 km s-a topit orice gind frumos cind am vazut setul doi de serpentine labartate pe o distanta de cel putin inca 10 km.

-oamenii din autobuzele si masinile care treceau, ne faceau cu mina , scoteau nerabdatori pe geam aparatele foto si de filmat (chiar!) sa ne captureze pe vecie.

-culmea a fost cind o masina de chinezoi s-a oprit efectiv linga noi. Ne-am oprit si noi. Voiau sa faca poze cu noi.

-Asa ca eu si Mircea stateam nemiscati cu toaclele si chinezutii entuziasmati se perindau unul cite unul, rind pe rind sa-si faca cite o poza cu noi. M-am simtit si putin ciudat…parca eram monumente sau ceva ciudatenii istorice

-au fost insa draguti si ne-au dat patru sticle de apa.

-in timpul sedintei foto a inceput o grindina marunta si rece.
-chinezutii s-au precipitat chicotind in masina si noi am ramas cu bicicletele in ploaie cautind din ochi un adapost
-ce noroc ca am dat de un sant putin acoperit si ne-am virit repede sub acoperisul de beton
-am luat o mica gustare si am asteptat sa se termine ploaia
-vremea in Tibet e tare schimbatoare

-ne mai asteptau un sir interminabil de serpentine. Urcasem deja de 2 ore si cind priveam in zare, masinile coctate pe serpentine pareau la fel de pitice. Intreg procesul devenea din ce in ce mai descurajant

-mai mult, au inceput sa se faca simtite si semnele altitudinii. Acestea combinate cu efortul si oboseala, dadeau nastere la ginduri de genul: ce-ar fi oare daca as trinti bicicleta asta si as lua o masina pina sus?!

-dar am continuat sa urcam anevoios, cind cu 4, cind cu 5 km pe ora. Ne mai intimpina din cind in cind si cite o rafala de vint. Tot la un km, sau uneori si la 500 sau 700 de m. trebuia sa ne oprim sa ne odihnim.

-dupa 7ore si 30 de minute am ajuns in virf. Asa s-a terminat cel mai greu urucus din viata mea! (nu se compara cu cele facute in Franta: Mt Ventoux sau Mt. Galibier au fost mici aspiranti)

-in virf era organizat putin circ pentru turisti: corturi de tibetani, tarabe cu bijuterii, niste yaci impopotonati…basama ca pentru poze

-de partea cealalta o panorama superba cu lacul Yamdrock si muntii din jur se desena in zare

-ne-am oprit cu Mircea sub steguletele de rugaciuni care impodobesc fiecare trecatoare sau virf de munte in Tibet si am luat o gustare bine meritata
-eram foarte fericiti amindoi

-am coborit apoi vreo 10 km pe partea cealalta si am gasit un loc super de camping pe Yamdrock Tso
-am petrecut o seara superba: am cinat paine cu salam si usturoi si la desert portocale dulci si zemoase

-era o liniste groasa, asa cum numai in inima naturii poti simti. Se auzeau doar valurelele lacului clipocind

-si cum eram in Tibet, tarimul surprizelor fara de sfirsit, tocmai cind mincam mai cu pofta au aprut din senin – ca nu era efectiv de unde altundeva! – doi tibetani. S-au asezat gugut si se uitau la noi cum mincam si tare se mai amuzau
-cind s-au plictisit au plecat la fel de inofensivi cum au venit (…nici macar poza nu ne-au facutJ)

-dupa cina ne-am plimbat putin si apoi ne-am culcat linistiti ca am reusit sa trecem si de Kamba La!