Noua Zeelanda

Dupa 20 de ore de zbor intre Toronto - San Francisco - Sydney si inca vreo 5 ore pina in NZ, in sfirsit aterizez in Wellington. In semn de bun venit, cei de la aeroport mi-au controlat absolut toate bagajele foarte riguros. In gindul meu m-am bucurat ca nu am cedat tentatiei sa vir prin desagi niste cirnaciori de acasa... La iesire m-a asteptat Mircea si impreuna ne-am dus cu masina la Cristina acasa. Primul soc: se conduce pe stinga si totul este invers.

A fost o mare bucurie sa o revad pe Cristina. Casuta lor este superba, cocotata pe un deal de unde se vede orasul si portul Wellington. Oraselul este asezat pe niste dealurie abrupte si strazile urca si coboara in curbe taioase. Intr-o zi insorita de toamna (de aprilie) am iesit cu Mircea si cu Mazda decapotabila a lui Cristina in jurul Wellingtonului, spre Makara Beach. A fost superb! Drumul era ceva fantastic – ingust, serpuia neobosit printre dealuri aurii de aveam impresia ca sintem pe un roller coaster.

Aceste 2 saptamini cu Cristina si Peter au fost de neuitat! Am colindat cafenele (una dintre mindriile Wellingtonului), ne-am plimbat pe plajile din jur... In primul weekend am fost intr-o excursie la vreo 3 ore de Wellington, in Ruapehu – munti vulcanici. Am mers cu Mircea pe un traseu superb peste pasul Tongariri, de unde am admirat peisajul vulcanic cu pamint rosiatic si lacuri azurii.

Weekendul trecut am fost doar eu cu Cristina in Auckland si de acolo am vizitat insula Waihike. Am colindat podgorii pline de sarm, cafenele, plaji – intr-un cuvint ne-am relaxat si (inevitabil) am povestit tot ce s-a intimplat de la Dudesti incoace.

Cind te simti bine timpul zboara repede si deja trebuie sa planuim urmatoarea parte a calatoriei.

Desi intial planuisem sa ne oprim in Sydney 2 zile inainte de Beijing, nu o vom face pina la urma. Distractia ar iesi la aproape 500 de dolari pentru amindoi, avind in vedere ca 90 de dolari de persoana ne-ar costa doar viza pentru Australia (desi avem pasapoarte canadiene). Astfel, zburam direct in China.