In afara de revelatiile personale, iata citeva descoperiri mai generale care m-au surprins in aceasta calatorie.
In primul rind nu ma asteptam ca oameni perfect necunoscuti sa ne deschida usile caselor si sufletelor lor cu atita caldura. Toti cei la care am stat sau care ne-au ajutat intr-un fel sau altul calatorisera in tinerete si parca ne spuneau ‘Intrati. Ne cunoastem de fapt, pentru ca stiu prin ce treceti si ce inseamna o astfel de calatorie. Si noi am trait-o la rindul nostru’. Din vorba-n vorba aveam sa aflam cum cu ani in urma ori au traversat Europa de vest si est cu rucsacul, au traversat Canada cu bicicleta, au calatorit luni de zile prin Africa sau au trait in Jamaica. Oamenii care au calatorit si care sint fericiti cu viata si alegerile lor ne-au fost cel mai aproape.
O astfel de calatorie m-a facut sa cred din nou in destin. Fiind cineva destul de realist am crezut ca ajunge sa vrei ca sa poti, numai ca acum mi-am dat seama ca, da… poti dar poti si mai bine daca cineva acolo sus te ajuta. De multe ori aveam impresia ca facem parte dintr-un film si toate sint aranjate in asa fel incit la final sa fie bine (chiar daca in prealabil esti pus la incercare de multe ori). De exemplu, intimplarea cu Vrenie si Rudi. A trebuit sa ne oprim pentru 10 minute in acel loc, exact in momentul in care Rudi ezita daca sa-si cumpere un sandwich sau nu iar Vrenie, stiind ca este obosit, a insistat sa opreasca pentru 10 minute. De obicei, ne povestea Vrenie, de cite ori veneau la Vancouver se opreau la benzinariile stiute de ei si de data aceasta a fost chiar o exceptie.
Tot in aceasta calatorie, mi-am dat seama ce influenta are asupra noastra puterea paralizatoare a fricii. Frica de tot: de la frica de a avea un accident pina la frica ca nu voi termina doctoratul, frica de reactia oamenilor, de tunele, de pasari, de valuri, de ursi, de serpi, etc. etc. etc. De mici ni se insufla numai frica…la o parte cu ea. O calatorie mai neconventionala e un mod foarte bun de a invata despre tine si de a te debarasa de frica.
O revelatie mai pragmatica decit primele : in viata normala mincam mult mai mult decit aveam nevoie. De fapt am realizat in calatoria aceasta de cit de putina mincare avem nevoie. Cu tot efortul pe care-l faceam, aveam nevoie de foarte putin. Dimineata de obicei mincam un sandwich sau niste cereale (un bol la amindoi), in timpul zilei cite un fruct sau cite un baton de cereale sau o gura de trail mix iar seara de obicei faceam o supica si niste orez sau macaroane cu carnita. Daca eram prea obositi o bucata de paine cu niste salam, mustar si o rosie ne era cina. Cind se intimpla sa mincam mai mult decit trebuie, nu ne simteam bine pe bicicleta. In concluzie : gata cu frica si obesia ca o sa murim de foame!
Mircea, iti multumesc ca m-ai luat cu tine in aceasta calatorie. A meritat sa ai rabdare...
Friday, September 01, 2006
Ultimele zile in Vancouver
26-27 August 2006
Pentru ultima mea noapte in Vancouver am decis sa dormim la Ryan si Kristin – doi ciclisti pe care i-am gasit prin www.warmshowers.com. Acesta este un website pentru ciclistii de lunga distanta. De exemplu, daca treci prin Vancouver si nu ai chef sa platesti in medie $100/noapte la un hotel, incerci sa stai la cei care si-au pus numele pe aceasta lista. E asa de trista ziua aceasta pentru noi ca nici nu am chef sa povestesc despre ea. Imi pare asa de rau sa plec. Ca sa grabesc putin timpul am inceput deja pregatirile pentru ‘episodul 2’ care va fi reluat la inceputul lui decembrie cind pornim spre cucerirea Americii de Sud.
Pentru ultima mea noapte in Vancouver am decis sa dormim la Ryan si Kristin – doi ciclisti pe care i-am gasit prin www.warmshowers.com. Acesta este un website pentru ciclistii de lunga distanta. De exemplu, daca treci prin Vancouver si nu ai chef sa platesti in medie $100/noapte la un hotel, incerci sa stai la cei care si-au pus numele pe aceasta lista. E asa de trista ziua aceasta pentru noi ca nici nu am chef sa povestesc despre ea. Imi pare asa de rau sa plec. Ca sa grabesc putin timpul am inceput deja pregatirile pentru ‘episodul 2’ care va fi reluat la inceputul lui decembrie cind pornim spre cucerirea Americii de Sud.
Vancouver
25 august 2006
De ziua mea ne propusesem sa petrecem o zi cit se poate de relaxanta. Se arata o dimineata superba, asa ca ne-am urcat pe biciclete si am pornit spre faimosul Stanley Park. Un parc intr-adevar superb, pe malul oceanului. Dupa ce-am facut o tura prin parc, ne-am indreptat spre campus-ul de la UBC. Un campus frumos si linistit – desi ca sa-l vizitam a trebuit sa urcam niste dealuri – de ziua mea!!?:- ) Apoi ne-am intors la hotel, ne-am odihnit putin si am iesit iar in oras. Ne-am dus la un locusor mic pe care-l ochisem de dimineata si care oferea Fish & Chips all you can eat (ne-au convins imediat sa revenim!) Apoi ne-am plimbat pe Granville Island, am cumparat o sticla de vin si un tortulet si am sarbatorit ziua mea asa cum se cuvine.
De ziua mea ne propusesem sa petrecem o zi cit se poate de relaxanta. Se arata o dimineata superba, asa ca ne-am urcat pe biciclete si am pornit spre faimosul Stanley Park. Un parc intr-adevar superb, pe malul oceanului. Dupa ce-am facut o tura prin parc, ne-am indreptat spre campus-ul de la UBC. Un campus frumos si linistit – desi ca sa-l vizitam a trebuit sa urcam niste dealuri – de ziua mea!!?:- ) Apoi ne-am intors la hotel, ne-am odihnit putin si am iesit iar in oras. Ne-am dus la un locusor mic pe care-l ochisem de dimineata si care oferea Fish & Chips all you can eat (ne-au convins imediat sa revenim!) Apoi ne-am plimbat pe Granville Island, am cumparat o sticla de vin si un tortulet si am sarbatorit ziua mea asa cum se cuvine.
Subscribe to:
Posts (Atom)